Revenirea la serviciu - cu Anuța la 1 an și 11 luni

Am revenit la serviciu într-o frumoasă zi de octombrie - de octombrie auriu - azi, când scriu, e noiembrie ruginiu.

Prima zi la birou a fost marcată de regăsiri și de întalnirea cu colegi noi. Firește, o parte din gândurile mele s-au îndreptat spre Pui de Om. Tati și buni însă au ajutat-o pe Anuța să nu-mi simtă lipsa ducând-o în parc și antrenând-o în tot felul de jocuri.

Am avut emoții, dar programul de la serviciu (part-time de 6 ore și în home-office, cu o zi de mers la sediu pe lună) și sprijinul familiei au înlesnit întoarcerea mea. 

Mai precis, avem o rutină mami - buni - Anuța. 

Dimineața sunt cu Anuța la trezire, îi pregătesc micul dejun pe care îl servește cu mine sau cu buni. Își îndeplinește cu destoinicie rolul de alarmă bebelușească trezind-o pe Lorelai. 

Citește cu buni și se joacă în casă până pe la ora 11. E de altfel studioasă, îi place să răsfoiască în voie cărticele și să i se citească. Seamănă cu mine și-mi aduce aminte de Lore mică, tot așa de receptivă. 

La un moment dat cere în pac și buni o duce cu căruțul sau cu motomobilul la un loc de joacă, unde se întâlnește cu băiețelul Tudor. Veselă îl îmbrățișează pe micuțul ei prieten, cât pe ce să-l dărâme. Tudo! Tudo! Ana! Ana! Și apoi se joacă împreună până pe la ora 13. Timp în care eu lucrez cu spor și țin interviuri cu candidații. 

La prânz, Anuța noastră papă ceva și o culc - uneori adoarme în pat, alteori în fotoliul balansoar. 

Eu lucrez mai departe, cu pisicuța Peti stând pe lângă mine. Odată mi-a dezactivat microfonul, altădată a scris în chat ccccc..., dar noroc că nu a apăsat pe Send.

Pe la ora 16, chiar la sfârșitul programului meu de lucru, Anuța se trezește. 

Nu e chiar așa de spectaculos, dar când închid laptopul, parcă ies artificii din el, eu sar în picioare, Anuța aduce pantofiorii și... afară cu noi, la aer curat, în parc, la plimbare, la cumpărături!

Să înceapă distracția! 🥳🥳🥳