Suferințele tinerei Anuța la 1 an și 8 luni

La 1 an și 8 luni, Anuța nu a fost ferită de suferințe și dureri. Povestea ei merită un locșor pe raft lângă "Suferințele tânărului Werther". Dar când ești așa de mic, din fericire, nu cazi pradă melancoliei și trăiești fiecare clipă din plin. 

În primul rând, este o adevărată provocare să o aduci acasă din parc. La dus, toate bune și frumoase, la întoarcere e jale. Îi ofer apă și fructe, îi pun o melodie și îi vorbesc - acasă să o ademenesc.

Apoi îi lipsește mereu unul din noi - strigă după mami când e cu tati. Se joacă cu mami și brusc vrea să fie și tati în preajmă. Pe scurt, ne vrea la pachet, ceea ce de regulă nu se întâmplă. E o scumpă cum strigă: "mami, mami" și "tati, tati" cu vocea ei de rățușcă.

Unul din cuvintele-cheie ale lunii este "biba". Un băiețel a mușcat-o în parc lăsându-i o urmă adâncă pe mână, un  cerculeț cu amprenta dințișorilor lui. 

Anuța ia o carte ilustrată despre copii, o răsfoiește până ajunge la o imagine cu un copil suferind (căzuse de pe bicicletă și plângea). Ne arată poza, spune necăjită "au, au" și "biba" și întinde mânuța să i-o pupăm. Chiar dacă urmele s-au dus în trei zile, acoperite de zecile de pupici, ea tot nu a uitat incidentul. Dacă o întreb unde a mușcat-o Vladimir, ne arată mânuța și suspină. Nu, nu o s-o mai întreb.

Și, de parcă toate astea nu erau suficiente, într-o zi fatidică s-a trezit, după o noapte cu febră, plină de bubițe - sute de puncte roșii peste tot, chiar și în guriță. Boala gură-mână-picior, - dar la ea e o erupție generalizată.

Cu mult lăptic, fructe și legume la aburi, iaurt, smoothie, budinci și chiar jeleuri de casă, mult joc, plimbări (cu evitarea locurilor de joacă unde sunt copii), băi în apă călâie, jocuri cu apă, cărticele, puzzle-uri - o ajutăm să uite de dureri, de biba, de disconfortul din guriță.

Ca familie, ne înarmăm cu răbdare și navigăm grațios spre zile mai senine.