Prima zi de școală - Lorelai

Am avut atâtea emoții legate de prima zi de școală a lui Lorelai, încât mi-am exasperat chiar și copilul. "Mami, așteaptă și tu să merg o zi la școală și vom vedea dacă îmi place sau nu."

Pentru a debuta cu încântare, am preluat o tradiție școlarească din Germania: Copiii primesc în prima zi de școală un cornet din carton imens și viu-colorat cu rechizite, dulciuri,  joculețe și alte surprize. Am pus în cornetul mare de un metru rechizite haioase: o gumă-pirat cu creioane pe post de picioare, o ascuțitoare verde în formă de pubelă, seturile de creioane și de carioci (stiloul totuși nu, mai ales că a fost cam scump), un CD în germană cu o poveste despre prima zi de școală a unei fetițe, câteva ciocolățele Kinder și alte mici surprize luate dintr-un magazin cu articole de petrecere.

Cu întrebarea mea dacă îți place școala, am ignorat că relația cu tot ce înseamnă școala (profesori, colegi, materii, calificative, note, premii) este un proces. Lui Lorelai i-a plăcut la școală de la început asociind-o cu joaca și cu prietenia - mai ales datorită programului Școală după școală. Toți copiii ajung la un moment dat să se simtă exasperați de teme - Lorelai, din fericire, abia în clasa a patra. 

Doamna învățătoare le-a pregătit fișe foarte frumoase și activități atractive și i-a chemat la clasa pregătitoare cu o perniță și cu un joc la ei. A fi învățătoare este mai mult decât o profesie, este o vocație. Prin activitatea, afecțiunea și ținuta dumneaei, învățătoarea își pune amprenta asupra copilului în formare. De aceea închei cu un gând de recunoștință pentru învățătoarea fetiței mele mari și, sper, în puțini ani și a fetiței mele mici 💕