Lorelai și liliacul indigo

Pe la 5-7 ani, Lorelai era fascinată de... lilieci, acești zburători nocturni, care se agață de crengi și dorm cu capul în jos. 

Cum se manifesta această fascinație:

1) Gusta glumele cu lilieci (Un șoricel văzând un liliac: "Uau, un înger!" Altă glumă: Doi șoricei stau de vorbă. Pe lângă ei trece în zbor un liliac. Unul dintre șoricei către celălalt: "Când voi fi mare, vreau să devin și eu pilot!").

2) Cerea să-i citesc și recitesc o cărticică în versuri cu un liliac simpatic. Acesta călătorește cu un băiețel prin pădure, când e lună plină, și-i arată de ce este el în stare (să facă looping-uri, să stea agățat de creangă cu capul în jos etc). Povestirea în versuri are ritm, aliterație, umor.

3) Una din jucăriile preferate, de noi meșterite a fost un liliac indigo. 

4) Liliacul indigo era invitat special la teatrul de păpuși.

5) Imagina povestiri despre lilieci. De pildă, despre un liliac a cărui artă culinară nu era apreciată de semenii lui (nici nu e de mirare, având în vedere că gătea pizza cu ciocolată) sau despre un liliac capturat de un vânător și eliberat de ceilalți lilieci.

Există multe curiozități despre lilieci pe care le putem povesti copiilor. Este singurul mamifer capabil să zboare. Aripile sale seamănă anatomic cu mâna umană. Există peste 1000 de specii de lilieci, unii dintre ei trăind în colonii de milioane de membri. Chiar și așa mama este oricând capabilă să-și recunoască puiul din peste un milion de lilieci mari și mici. Liliacul este foarte preocupat de curățenia corporală (ca o pisică), se curăță tot timpul atunci când nu doarme sau mănâncă. Dacă ne gândim din punct de vedere al evoluției speciilor, liliacul a dezvoltat adaptări la mediu cu adevărat remarcabile.

Am vizitat cu Lorelai o peșteră. La un moment dat, ghidul a stins lumina și ne-a îndemnat să păstrăm tăcerea câteva minute. Ascultam cu urechile ciulite clipocitul picăturilor care se scurgeau de pe stalactite. Deodată, s-a auzit un fluturat de aripi. Era - cine altcineva? - un liliac!