Anuța la 1 an și 4 luni și poiana de vis

Anuța are 1 an și 4 luni și este primăvară. 

Am sărbătorit Paștele în familie și cu prieteni dragi. 

Pentru că este mai cald ieșim de două ori pe zi la plimbare în parc, unde Anuța se dă în leagăn și pe tobogan și se joacă în nisip. 

Este și un prilej de a se juca cu jucăriile altor copii și de a învăța să împartă. La început protesta virulent când alți copii se jucau cu jucăriile ei abandonate pe jos, dar cu timpul a devenit mai înțelegătoare.

Dar cel mai frumos în această lună a fost că am descoperit o poiană cu o puzderie de păpădii, cu iarbă deasă și răcoroasă și cu copaci cu trunchiul zbârcit. Un colț de Rai în mijlocul junglei urbane, unde ca în alte locuri mai puțin atinse de mâna omului simți freamătul naturii, sub mângâierea razelor de soare. Seninul cerului pare să-ți zâmbească printre frunzele de un verde crud ale copacilor.

Cu Anuța am trimis în zbor puful păpădiilor, am strâns în coșuleț oușoarele colorate răspândite în iarbă și ne-am jucat de-a picnicul. 

Și tot în această primăvară ne-am bucurat de parfumul narciselor și al florilor de liliac, am luat în mână corola minunată a unei suave magnolii și am atins petalele catifelate ale florilor de cireș japonez. Covorul de toporași, butonii galbeni de păpădie, inflorescența cireșilor și corcodușilor, cupele de lalele și vârful de lance al irișilor au adus un plus de culoare în peisajul citadin.

Ce frumoasă este primăvara!

Conectarea cu natura îmi amintește de sentimentul de plinătate pe care copil fiind l-am trăit pe colina din apropierea casei bunicului. Atunci pentru câteva clipe totul mi s-a părut atât de minunat că m-au podidit lacrimile de fericire. Am simțit prezența lui Dumnezeu în copacii, plantele, păsările și gâzele din jurul meu. Pretutindeni și atotputernic, un suflu viu și creator, fără asemănare.