La 1 an și 8 luni, Anuța nu a fost ferită de suferințe și dureri. Povestea ei merită un locșor pe raft lângă "Suferințele tânărului Werther". Dar când ești așa de mic, din fericire, nu cazi pradă melancoliei și trăiești fiecare clipă din plin. În primul rând, este o adevărată provocare să o aduci acasă din parc. La dus, toate bune și frumoase, la întoarcere e jale. Îi ofer apă și fructe, îi pun o melodie și îi vorbesc - acasă să o ademenesc. Apoi îi lipsește mereu unul din noi - strigă după mami când e cu tati. Se joacă cu mami și brusc vrea să fie și tati în preajmă. Pe scurt, ne vrea la pachet, ceea ce de regulă nu se întâmplă. E o scumpă cum strigă: "mami, mami" și "tati, tati" cu vocea ei de rățușcă. Unul din cuvintele-cheie ale lunii este "biba". Un băiețel a mușcat-o în parc lăsându-i o urmă adâncă pe mână, un cerculeț cu amprenta dințișorilor lui. Anuța ia o carte ilustrată despre copii, o răsfoiește până ajunge la o imagine cu un copil...
Comentarii
Trimiteți un comentariu