Povestea Tubei




TUBA

Până nu demult nici nu știam să deosebesc acest falnic instrument de suflat, cu un sunet grav și vibrant. 

Dar o avem pe Anuța, mare amatoare de muzică clasică și de fanfară. 

Împreună am descoperit cărțile cu Paco, simpaticul cățeluș meloman. Paco ne-a purtat prin Paris, pe la Operă, la circ și chiar cu gondola prin Veneția în timpul carnavalului. Paco are prieteni amatori de muzică, dar și un vecin antipatic care se supără și lovește în podea când muzica se aude prea tare.




De la început Anuța a remarcat tuba din "Paco și orchestra" și a reținut repede numele acestui strașnic instrument. O tuba, o mores!

Ne-am jucat cu o tobiță, cu polonic, oale și capace, precum și cu o zornăitoare macares. Din când în când, ascultăm împreună scurte partituri muzicale. Ascultăm, dansăm, fredonăm.




Anuței îi plac foarte mult jocurile de puzzle. Unul din puzzle-urile ei favorite este cu instrumente muzicale și sunete: chitară, vioară, muzicuță, pian, trompetă și tubă. Lesne de ghicit, și aici alege cel mai des să asculte linia melodică interpretată la tubă. 

Îi place de asemenea cum sună instrumente tradiționale din diferite culturi: oboi, djinderidoo, balalaică.

Concertul ei favorit a fost cel de la Târgul de Crăciun din parcul Moghioroș. A ascultat muzica atentă și visătoare, parcă transpusă în alt univers. 




Și, deși așa de micuță (abia implinise 2 ani), a recunoscut imediat instrumentul preferat - tuba. Mosu... tuba.

Am încercat să îmi imaginez cum ar arăta o orchestră a necuvântătoarelor: privighetoarea doinește din nai, ciocănitoarea bate toba, elefantul suflă din trompă, iar la tubă cântă un hipopotam. 

Si uite așa, ne jucăm de-a muzica. Și e un joc serios, nu glumă 😉

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revenirea la serviciu - cu Anuța la 1 an și 11 luni

Imagine
Am revenit la serviciu într-o frumoasă zi de octombrie - de octombrie auriu - azi, când scriu, e noiembrie ruginiu. Prima zi la birou a fost marcată de regăsiri și de întalnirea cu colegi noi. Firește, o parte din gândurile mele s-au îndreptat spre Pui de Om. Tati și buni însă au ajutat-o pe Anuța să nu-mi simtă lipsa ducând-o în parc și antrenând-o în tot felul de jocuri. Am avut emoții, dar programul de la serviciu (part-time de 6 ore și în home-office, cu o zi de mers la sediu pe lună) și sprijinul familiei au înlesnit întoarcerea mea.  Mai precis, avem o rutină mami - buni - Anuța.  Dimineața sunt cu Anuța la trezire, îi pregătesc micul dejun pe care îl servește cu mine sau cu buni. Își îndeplinește cu destoinicie rolul de alarmă bebelușească trezind-o pe Lorelai.  Citește cu buni și se joacă în casă până pe la ora 11. E de altfel studioasă, îi place să răsfoiască în voie cărticele și să i se citească. Seamănă cu mine și-mi aduce aminte de Lore mică, tot așa de receptivă.  La un mo
Citiți mai multe

Prima zi de școală - Lorelai

Imagine
Am avut atâtea emoții legate de prima zi de școală a lui Lorelai, încât mi-am exasperat chiar și copilul. "Mami, așteaptă și tu să merg o zi la școală și vom vedea dacă îmi place sau nu." Pentru a debuta cu încântare, am preluat o tradiție școlarească din Germania: Copiii primesc în prima zi de școală un cornet din carton imens și viu-colorat cu rechizite, dulciuri,  joculețe și alte surprize. Am pus în cornetul mare de un metru rechizite haioase: o gumă-pirat cu creioane pe post de picioare, o ascuțitoare verde în formă de pubelă, seturile de creioane și de carioci (stiloul totuși nu, mai ales că a fost cam scump), un CD în germană cu o poveste despre prima zi de școală a unei fetițe, câteva ciocolățele Kinder și alte mici surprize luate dintr-un magazin cu articole de petrecere. Cu întrebarea mea dacă îți place școala, am ignorat că relația cu tot ce înseamnă școala (profesori, colegi, materii, calificative, note, premii) este un proces. Lui Lorelai i-a plăcut la școală de
Citiți mai multe

Grădinița cu flori și cu multe culori

Imagine
Anuța a venit acasă, m-a privit în ochi și a spus serioasă:  - Mami, este primăvară. - Da, mami? - Da, știu de la grădiniță. Și, într-adevăr, la grădiniță a învățat despre primăvară prin joc. Copiii au "studiat" minunatele zambile, au dansat și au întâmpinat cu cântece venirea primăverii.  Mărțișoare meșterite din boabe de porumb, o lalea pictată, versuri care-ți merg la inimă:  "E ziua ta, mămico.  În dar ți-am adus inima.  Și, crede-mă, mămico,  un dar mai frumos nu se putea." E primăvară senină în grădinița cu flori. Boboceii se deschid către soare, în pastelate culori.
Citiți mai multe