Educație cu blândețe

 

Am o fetiță de 11 ani care a crescut și s-a dezvoltat frumos până în prag de adolescență. Speranța mea este că va deveni un om deplin, motivat, încrezător în propriile forțe, realist și responsabil totodată, că își va folosi creativitatea și calitățile pentru a-și face viața ei și a semenilor mai frumoasă.

Și am o fetiță mică de 1 an, care tocmai a făcut primii pași și a rostit primele cuvinte. 

Cu imaginea copiilor mei în minte, pe care care-i doresc fericiți și împliniți, aștern pe hârtie aceste gânduri.  

Un copil mic este un mugur prețios de floare, care se deschide spre noi și spre lume. Să îl tratăm cu gingășie. 🌱

Să vedem în copiii noștri egalii noștri și să-i tratăm cu respect și blândețe, receptivi la starea lor de spirit și la nevoile lor. Să-i lăsăm să descopere și să exploreze mult, în siguranță. Să conducă jocul, să facă alegeri, să nu le amendăm brutal greșelile și să nu îi forțăm (de ex. să mănânce când nu au poftă). E important ca ei să-și aprecieze singuri nevoile și ca limitele lor să fie respectate. E în beneficiul lor să perceapă greșelile ca un pas înainte, să nu crească timorați de teama de a greși. 

Să-i ducem la spectacole de teatru și la activități culturale și sportive, să meșterim și să pictăm cu ei. Să-i ducem în parcuri, să le dăm ocazia să vadă și să interacționeze cu animale și, de ce nu, să grădinărească pe un petic de pământ sau într-o glastră mai mare. 

Să-i încurajăm să-și facă prieteni și să ne deschidem casa pentru prietenii lor.  

Să le spunem despre gândurile și sentimentele noastre, astfel vor învăța să le exprime pe ale lor. Limbajul personal se dezvoltă în dialogul cu noi și prin cărțile pe care le citim împreună. 

Să ne îmbrățișăm și drăgălim copiii. Odată, am sărutat mânuța lui Lorelai și ea mi-a întins cealaltă mânuță, apoi un picioruș și pe celălalt picioruș. Desigur, m-am conformat depunând câte un pupic pe fiecare mânuță și pe fiecare picioruș. 

Să fim noi înșine un model, să ne purtăm așa cum dorim să se poarte și copilul nostru - empatic și cooperant. 

Încrederea copiilor mici în părinții lor este nemărginită. Când era tare mică, Lorelai mi-a arătat luna de pe cer: "Mami, mami, luna! Urcă-te tu în cer și adu-mi-o!" Chiar dacă nu le putem aduce copiilor noștri luna de pe cer, putem face atâtea pentru ei!

Să fim autentici - și copiii vor fi la fel. De fapt ei sunt așa din naștere, doar își vor cultiva această calitate și vor crește în felul lor unic și personal - cu stimă de sine, cu încredere, cu visuri și năzuințe. Vor fi unici și minunați!

 


 














Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revenirea la serviciu - cu Anuța la 1 an și 11 luni

Imagine
Am revenit la serviciu într-o frumoasă zi de octombrie - de octombrie auriu - azi, când scriu, e noiembrie ruginiu. Prima zi la birou a fost marcată de regăsiri și de întalnirea cu colegi noi. Firește, o parte din gândurile mele s-au îndreptat spre Pui de Om. Tati și buni însă au ajutat-o pe Anuța să nu-mi simtă lipsa ducând-o în parc și antrenând-o în tot felul de jocuri. Am avut emoții, dar programul de la serviciu (part-time de 6 ore și în home-office, cu o zi de mers la sediu pe lună) și sprijinul familiei au înlesnit întoarcerea mea.  Mai precis, avem o rutină mami - buni - Anuța.  Dimineața sunt cu Anuța la trezire, îi pregătesc micul dejun pe care îl servește cu mine sau cu buni. Își îndeplinește cu destoinicie rolul de alarmă bebelușească trezind-o pe Lorelai.  Citește cu buni și se joacă în casă până pe la ora 11. E de altfel studioasă, îi place să răsfoiască în voie cărticele și să i se citească. Seamănă cu mine și-mi aduce aminte de Lore mică, tot așa de receptivă.  La un mo
Citiți mai multe

Prima zi de școală - Lorelai

Imagine
Am avut atâtea emoții legate de prima zi de școală a lui Lorelai, încât mi-am exasperat chiar și copilul. "Mami, așteaptă și tu să merg o zi la școală și vom vedea dacă îmi place sau nu." Pentru a debuta cu încântare, am preluat o tradiție școlarească din Germania: Copiii primesc în prima zi de școală un cornet din carton imens și viu-colorat cu rechizite, dulciuri,  joculețe și alte surprize. Am pus în cornetul mare de un metru rechizite haioase: o gumă-pirat cu creioane pe post de picioare, o ascuțitoare verde în formă de pubelă, seturile de creioane și de carioci (stiloul totuși nu, mai ales că a fost cam scump), un CD în germană cu o poveste despre prima zi de școală a unei fetițe, câteva ciocolățele Kinder și alte mici surprize luate dintr-un magazin cu articole de petrecere. Cu întrebarea mea dacă îți place școala, am ignorat că relația cu tot ce înseamnă școala (profesori, colegi, materii, calificative, note, premii) este un proces. Lui Lorelai i-a plăcut la școală de
Citiți mai multe

Grădinița cu flori și cu multe culori

Imagine
Anuța a venit acasă, m-a privit în ochi și a spus serioasă:  - Mami, este primăvară. - Da, mami? - Da, știu de la grădiniță. Și, într-adevăr, la grădiniță a învățat despre primăvară prin joc. Copiii au "studiat" minunatele zambile, au dansat și au întâmpinat cu cântece venirea primăverii.  Mărțișoare meșterite din boabe de porumb, o lalea pictată, versuri care-ți merg la inimă:  "E ziua ta, mămico.  În dar ți-am adus inima.  Și, crede-mă, mămico,  un dar mai frumos nu se putea." E primăvară senină în grădinița cu flori. Boboceii se deschid către soare, în pastelate culori.
Citiți mai multe