Alinturi de copil
Cât de inventivi sunt părinții când e vorba de a-și alinta copiii! O mămică în parc își alinta băiețelul: "Crăcănel", o alta: "Zâmbirici", iar o alta își alinta fetița "Buburuză mică".
Dacă mă gândesc bine și noi avem o listă lungă de alinturi pentru Pui de Om. De la Anuța pronunțat la tot pasul la Iubirică, Amurilă, Amourette și Jolinesse.
Pentru că este mărișoară: Rondelette, Grasouillette.
Cu ochișorii ei albaștri - Albăstrea, ca o floare de câmp.
Tati o alinta la început Bébé d'amour et de la joie - un alint cât o poveste, care maschează bucuria noastră că a venit la noi, fericirea că există.
Când mergea de-a bușilea îi spuneam Vierpfoten (quatres-pieds) și chiar Vierpfotănaș, un alint la alint ca tablou în tablou.
&&&&&
Pe Lorelai o alintam Pingu, dar cu măsură pentru că o dată s-a apărat: "Eu sunt Lolai, nu Pingu!". Ea era Pingu, tati - Moș Martoche, mami - un Iepurilă cu urechi mari și mai lățos de felul lui (cu sloganul: Iepur si muove - Și totuși iepurele se mișcă și pune lucrurile în mișcare).
Lore a fost minionă de fel și de încurajare tati îi spunea Grasonilă (eu nu, mi se părea prea de tot pentru că era chiar subțirică Micuța mea). Că e frumoasă: Frumușelniță. Pentru că e șireată, mai târziu, și-a ales numele de alint Vulpini și așa i se mai zice și în ziua de azi. Ea este Lore a noastră sau Lore pe role, Lorette, Lorelein, Lori.
&&&&&
Alte alinturi: Bebelina, Zulufini, Ciufulici, Bebe Terminator, Petita.
Lista rămâne deschisă: ..........................
Pesemne, și când fetițele noastre vor fi mari, noi tot vom născoci alte și alte nume de alint pentru ele - scumpișoarele și drăguțele noastre.
PS: Părinții noștri nu ne alintau, ca să nu creștem alintați și răsfățați - așa era moda pe atunci - să nu alinți sau să îmbrățișezi copilul, că i se urcă la cap. Tata îmi zicea uneori Cloanță - dar nu prea se încadrează la alinturi... La vremuri noi, alinturi noi și multe, multe îmbrățișări 💚💚💚
Comentarii
Trimiteți un comentariu