Întâmplări hazlii cu limba germană

Deprinderea unei limbi este presărată de momente inedite, care fac atât de plăcut dialogul cu un pui de om. Legat de Lorelai, sunt câteva situații hazlii de care-mi amintesc cu plăcere.

Era mică, mică și încă nu îl putea pronunța pe H; în loc de H rostea F. Astfel că atunci când vedea un câine striga tare: Del Fund! Del Fund! (în loc de der Hund). Oamenii întoarceau capul după noi ridicând din sprâncene și întrebându-se în sinea lor ce o învață mămica asta pe fetița ei.

O prietenă mămică mi-a povestit amuzată despre cum pocesc copiii mici cuvântul "fluture" (nu îl pot pronunța pe R, așa că iese din gurița lor cu totul altceva). Ca să îmi dovedească, s-a întors spre Lorelai: Ia spune tu "fluture". Și fetița mea de 2 ani a privit-o în ochi și a rostit tare, corect, cu intonație: Schmetterling. S-au auzit toate consoanele, chiar și R-ul, jur! Prietena a făcut ochii mari, surprinsă de răspuns, și amândouă am izbucnit în râs. 

Îi citeam cărticica lui Eric Carle - "Omida mâncăcioasă" în germană. La sfârșit, pe ultima pagină, textul este cât mai simplu: "Omiduța a ieșit din cocon și era (war) un fluture minunat." Citeam și simțeam că lipsește ceva. Așa că am lăsat fraza în aer, o propoziție cu puncte de suspensie nemarcate. Parcă sesizând, Lorelai a adăugat participul verbului a deveni: geworden. Așa că a ieșit: es war ein wunderbares Schmetterling geworden (Devenise un fluture minunat) - o încheiere adecvată a frazei, în spiritul povestirii. Așa că am aplaudat-o încântată. De atunci, de câte ori îi reciteam cartea, adăuga ea cuvântul geworden.

O înregistram pe Lore cu vechiul nostru aparat Fuji și la sfârșit am îndemnat-o să spună Auf Wiederdesehen! - cu intenția de a opri înregistrarea. Dar ea a făcut o fețișoară nedumerită și a întrebat repede: Wo gehst du denn hin? "Unde pleci?" 😀 

Ne uitam pe o cărticică. La un moment dat era o imagine cu o sperietoare. Was ist das? am întrebat eu. Eine Vogelscheuche (o sperietoare), a răspuns copilul. Und was ist eine Vogelscheuche? am întrebat mai departe. La care Lore: Eine große Puppe -  emfazând cuvântul "mare". Am izbucnit în râs surprinsă de definiția neașteptată. Oare Sperietoarei din Vrăjitorul din Oz i-ar fi plăcut să fie comparată cu o Păpușă Maaare? 

Primele ei versuri au fost tot în germană: Mein Kopf tut weh, ich brauche Vitamin C - "Mă doare capul, am nevoie de vitamina C". 

Hei-hei, Lorelai era mai dulce ca o bombonică cu trilul ei vesel de fetiță mică.


















 





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revenirea la serviciu - cu Anuța la 1 an și 11 luni

Imagine
Am revenit la serviciu într-o frumoasă zi de octombrie - de octombrie auriu - azi, când scriu, e noiembrie ruginiu. Prima zi la birou a fost marcată de regăsiri și de întalnirea cu colegi noi. Firește, o parte din gândurile mele s-au îndreptat spre Pui de Om. Tati și buni însă au ajutat-o pe Anuța să nu-mi simtă lipsa ducând-o în parc și antrenând-o în tot felul de jocuri. Am avut emoții, dar programul de la serviciu (part-time de 6 ore și în home-office, cu o zi de mers la sediu pe lună) și sprijinul familiei au înlesnit întoarcerea mea.  Mai precis, avem o rutină mami - buni - Anuța.  Dimineața sunt cu Anuța la trezire, îi pregătesc micul dejun pe care îl servește cu mine sau cu buni. Își îndeplinește cu destoinicie rolul de alarmă bebelușească trezind-o pe Lorelai.  Citește cu buni și se joacă în casă până pe la ora 11. E de altfel studioasă, îi place să răsfoiască în voie cărticele și să i se citească. Seamănă cu mine și-mi aduce aminte de Lore mică, tot așa de receptivă.  La un mo
Citiți mai multe

Prima zi de școală - Lorelai

Imagine
Am avut atâtea emoții legate de prima zi de școală a lui Lorelai, încât mi-am exasperat chiar și copilul. "Mami, așteaptă și tu să merg o zi la școală și vom vedea dacă îmi place sau nu." Pentru a debuta cu încântare, am preluat o tradiție școlarească din Germania: Copiii primesc în prima zi de școală un cornet din carton imens și viu-colorat cu rechizite, dulciuri,  joculețe și alte surprize. Am pus în cornetul mare de un metru rechizite haioase: o gumă-pirat cu creioane pe post de picioare, o ascuțitoare verde în formă de pubelă, seturile de creioane și de carioci (stiloul totuși nu, mai ales că a fost cam scump), un CD în germană cu o poveste despre prima zi de școală a unei fetițe, câteva ciocolățele Kinder și alte mici surprize luate dintr-un magazin cu articole de petrecere. Cu întrebarea mea dacă îți place școala, am ignorat că relația cu tot ce înseamnă școala (profesori, colegi, materii, calificative, note, premii) este un proces. Lui Lorelai i-a plăcut la școală de
Citiți mai multe

Grădinița cu flori și cu multe culori

Imagine
Anuța a venit acasă, m-a privit în ochi și a spus serioasă:  - Mami, este primăvară. - Da, mami? - Da, știu de la grădiniță. Și, într-adevăr, la grădiniță a învățat despre primăvară prin joc. Copiii au "studiat" minunatele zambile, au dansat și au întâmpinat cu cântece venirea primăverii.  Mărțișoare meșterite din boabe de porumb, o lalea pictată, versuri care-ți merg la inimă:  "E ziua ta, mămico.  În dar ți-am adus inima.  Și, crede-mă, mămico,  un dar mai frumos nu se putea." E primăvară senină în grădinița cu flori. Boboceii se deschid către soare, în pastelate culori.
Citiți mai multe