Lorelai și magia cuvintelor






Unu, doi, trei... număram pe degete entuziasmată cuvintele pronunțate de fetița mea.

Mi s-a părut cel mai fascinant aspect din evoluția ei - nu diversificarea, nu mersul de-a bușilea și primii pași  - ci primele cuvinte rostite, primele cuvinte legate.

Cum înveți o limbă fără a ști niciuna? Cum din impresii, senzații și sentimente se decelează noțiunile - întâi nenumite, apoi îmbrăcând forma cuvintelor?

Fiecare cuvânt nou - o izbândă.  Mă înduioșam să o aud vorbind greșit: am-am (ham-ham), tiptilip (cipcirip), cubulie (bucătărie), lipiticotel (elicopter), topei (ciorăpei), buchitu (în loc  de bunicu'  - și așa i-a rămas numele). 

Cu o îndrăzneală de cuceritor explora sunetele, combinațiile, accepta orice provocare: "Spune: oglindă retrovizoare!" "Oghindă letolovizitoale".

La mare primele asocieri, limbaj metaforic: "Apa pimbă barca". Emoție: "Ce mare e băița mare!"

Unei prietene venite în vizită, din dorința de a avea mai mult spațiu pe canapea și împingând pe sub ea (nu știu de ce): 'Idică-te fundu'! 

Abrambureală: Sărind si țopăind încântată în hăinuța ei roșie: "Unu, doi, trei, șapte, cinci, MULȚI!" Porumbei veniți în număr mare să pape firmituri de pâine.

Logică: "Mami, da e mov varza asta roșie."

Precizie: Tati ei, dornic de liniște: "Hai, plimbă ursul!" Și Lore a mea ia un Teddy uriaș și începe să-l târâie prin casă.

Hotărâre (bătând din picioruș): "Nu viau topei, nu viau pantolei, nu viau cutei!" Nu chiloței, nu ciorăpei, nu pantalonași.

Exprimarea dorințelor: Ap! Ap! - pentru apă. Dede-Dede - un bebe, căruia îi face eventual semn cu mânuța sau chiar cu piciorușul. Am! Am! - salutul matinal - da, i-au plăcut de micuță mult cățeii.

Și cuvintele au continuat să se împletească asemenea șiragurilor de mărgăritare.



                            





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revenirea la serviciu - cu Anuța la 1 an și 11 luni

Imagine
Am revenit la serviciu într-o frumoasă zi de octombrie - de octombrie auriu - azi, când scriu, e noiembrie ruginiu. Prima zi la birou a fost marcată de regăsiri și de întalnirea cu colegi noi. Firește, o parte din gândurile mele s-au îndreptat spre Pui de Om. Tati și buni însă au ajutat-o pe Anuța să nu-mi simtă lipsa ducând-o în parc și antrenând-o în tot felul de jocuri. Am avut emoții, dar programul de la serviciu (part-time de 6 ore și în home-office, cu o zi de mers la sediu pe lună) și sprijinul familiei au înlesnit întoarcerea mea.  Mai precis, avem o rutină mami - buni - Anuța.  Dimineața sunt cu Anuța la trezire, îi pregătesc micul dejun pe care îl servește cu mine sau cu buni. Își îndeplinește cu destoinicie rolul de alarmă bebelușească trezind-o pe Lorelai.  Citește cu buni și se joacă în casă până pe la ora 11. E de altfel studioasă, îi place să răsfoiască în voie cărticele și să i se citească. Seamănă cu mine și-mi aduce aminte de Lore mică, tot așa de receptivă.  La un mo
Citiți mai multe

Prima zi de școală - Lorelai

Imagine
Am avut atâtea emoții legate de prima zi de școală a lui Lorelai, încât mi-am exasperat chiar și copilul. "Mami, așteaptă și tu să merg o zi la școală și vom vedea dacă îmi place sau nu." Pentru a debuta cu încântare, am preluat o tradiție școlarească din Germania: Copiii primesc în prima zi de școală un cornet din carton imens și viu-colorat cu rechizite, dulciuri,  joculețe și alte surprize. Am pus în cornetul mare de un metru rechizite haioase: o gumă-pirat cu creioane pe post de picioare, o ascuțitoare verde în formă de pubelă, seturile de creioane și de carioci (stiloul totuși nu, mai ales că a fost cam scump), un CD în germană cu o poveste despre prima zi de școală a unei fetițe, câteva ciocolățele Kinder și alte mici surprize luate dintr-un magazin cu articole de petrecere. Cu întrebarea mea dacă îți place școala, am ignorat că relația cu tot ce înseamnă școala (profesori, colegi, materii, calificative, note, premii) este un proces. Lui Lorelai i-a plăcut la școală de
Citiți mai multe

Grădinița cu flori și cu multe culori

Imagine
Anuța a venit acasă, m-a privit în ochi și a spus serioasă:  - Mami, este primăvară. - Da, mami? - Da, știu de la grădiniță. Și, într-adevăr, la grădiniță a învățat despre primăvară prin joc. Copiii au "studiat" minunatele zambile, au dansat și au întâmpinat cu cântece venirea primăverii.  Mărțișoare meșterite din boabe de porumb, o lalea pictată, versuri care-ți merg la inimă:  "E ziua ta, mămico.  În dar ți-am adus inima.  Și, crede-mă, mămico,  un dar mai frumos nu se putea." E primăvară senină în grădinița cu flori. Boboceii se deschid către soare, în pastelate culori.
Citiți mai multe