Un cadou aniversar memorabil

Lorelai era micuță - de 1 an și câteva luni - simpatică și minionă, rostea primele cuvinte și mergea cătinel. 

Eu tocmai implinisem 32 de ani și plecasem câteva ore de acasă. La Mall, să mă catadorisesc cu un palton - un parpalac, cum i se mai zice prin unele părți. 

Nu mi-a venit chiar ușor să mă desprind de lângă Pui de om, dar m-am bucurat să umblu de una singură prin mall, după palton. Până la urmă m-am hotărât pentru un pardesiu bleumarin, din stofă groasă, cu butoni metalici. Cadoul meu aniversar.

Și totuși nu acesta a fost adevăratul meu cadou memorabil...

Ci primirea de care am avut parte la întoarcere. 

Am deschis ușa și acolo în hol m-am pomenit cu Lorelai - cu un zâmbet pe toată fața, cu ochișorii sclipind de încântare, cu brațele deschise. După un moment de emoție s-a repezit la mine și m-a îmbrățișat tare - cu mâinile, cu picioarele, cu gura, cu tot trupușorul și suflețelul ei.

Și acesta a fost cel mai frumos dar, de care îmi amintesc și acum, zece ani mai târziu.  Pardesiul s-a cam uzat, alte cadouri aniversare au venit și s-au dus, le-am pierdut șirul, dar amintirea acelei îmbrățișări este ca o pecete pe sufletul meu.  💕
















Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revenirea la serviciu - cu Anuța la 1 an și 11 luni

Imagine
Am revenit la serviciu într-o frumoasă zi de octombrie - de octombrie auriu - azi, când scriu, e noiembrie ruginiu. Prima zi la birou a fost marcată de regăsiri și de întalnirea cu colegi noi. Firește, o parte din gândurile mele s-au îndreptat spre Pui de Om. Tati și buni însă au ajutat-o pe Anuța să nu-mi simtă lipsa ducând-o în parc și antrenând-o în tot felul de jocuri. Am avut emoții, dar programul de la serviciu (part-time de 6 ore și în home-office, cu o zi de mers la sediu pe lună) și sprijinul familiei au înlesnit întoarcerea mea.  Mai precis, avem o rutină mami - buni - Anuța.  Dimineața sunt cu Anuța la trezire, îi pregătesc micul dejun pe care îl servește cu mine sau cu buni. Își îndeplinește cu destoinicie rolul de alarmă bebelușească trezind-o pe Lorelai.  Citește cu buni și se joacă în casă până pe la ora 11. E de altfel studioasă, îi place să răsfoiască în voie cărticele și să i se citească. Seamănă cu mine și-mi aduce aminte de Lore mică, tot așa de receptivă.  La un mo
Citiți mai multe

Prima zi de școală - Lorelai

Imagine
Am avut atâtea emoții legate de prima zi de școală a lui Lorelai, încât mi-am exasperat chiar și copilul. "Mami, așteaptă și tu să merg o zi la școală și vom vedea dacă îmi place sau nu." Pentru a debuta cu încântare, am preluat o tradiție școlarească din Germania: Copiii primesc în prima zi de școală un cornet din carton imens și viu-colorat cu rechizite, dulciuri,  joculețe și alte surprize. Am pus în cornetul mare de un metru rechizite haioase: o gumă-pirat cu creioane pe post de picioare, o ascuțitoare verde în formă de pubelă, seturile de creioane și de carioci (stiloul totuși nu, mai ales că a fost cam scump), un CD în germană cu o poveste despre prima zi de școală a unei fetițe, câteva ciocolățele Kinder și alte mici surprize luate dintr-un magazin cu articole de petrecere. Cu întrebarea mea dacă îți place școala, am ignorat că relația cu tot ce înseamnă școala (profesori, colegi, materii, calificative, note, premii) este un proces. Lui Lorelai i-a plăcut la școală de
Citiți mai multe

Grădinița cu flori și cu multe culori

Imagine
Anuța a venit acasă, m-a privit în ochi și a spus serioasă:  - Mami, este primăvară. - Da, mami? - Da, știu de la grădiniță. Și, într-adevăr, la grădiniță a învățat despre primăvară prin joc. Copiii au "studiat" minunatele zambile, au dansat și au întâmpinat cu cântece venirea primăverii.  Mărțișoare meșterite din boabe de porumb, o lalea pictată, versuri care-ți merg la inimă:  "E ziua ta, mămico.  În dar ți-am adus inima.  Și, crede-mă, mămico,  un dar mai frumos nu se putea." E primăvară senină în grădinița cu flori. Boboceii se deschid către soare, în pastelate culori.
Citiți mai multe