Viața de familie cu copiii Lorelai și Ana-Maria

Toți puii de animale sunt drăgălași, chiar și micii crocodili, cu atât mai mult puii de om. Fiecare în felul lui unic, minunat. Pentru mămica lui bebelușul este perfect, venit pe lume ca o binecuvântare. Da, este o mică minune. Te uiți la bebeluș și te minunezi de drăgălășenia lui. Ce mânuțe mititele! Piciorușe mici și grăsuțe care încă nu au pășit! Un năsuc drăgălaș! Și ce mai obrăjori! Ooo, ce ochișori minunați! Și ce burtică cu butonel! Cum respiră liniștit, gângurește, se mișcă și se culcușeste în brațele tale... Te uiți mai departe la puiul de om... Cuvintele se topesc și aluneci într-o stare de reverie. Lumea amuțește și se estompează. Necuvintele îmbrățișează cea mai minunată ființă de pe Pământ.  Bebelușul și mama lui - o icoană, o simfonie, exemplul pur de armonie. Ce bine că ești!  - Bebeluș iubit. Ce mirare că sunt! -  O mămică fericită.  Bebelușa Anuța Bebelușa Lorelai

Pe la 5-7 ani, Lorelai era fascinată de... lilieci, acești zburători nocturni, care se agață de crengi și dorm cu capul în jos.  Cum se manifesta această fascinație: 1) Gusta glumele cu lilieci (Un șoricel văzând un liliac: "Uau, un înger!" Altă glumă: Doi șoricei stau de vorbă. Pe lângă ei trece în zbor un liliac. Unul dintre șoricei către celălalt: "Când voi fi mare, vreau să devin și eu pilot!"). 2) Cerea să-i citesc și recitesc o cărticică în versuri cu un liliac simpatic. Acesta călătorește cu un băiețel prin pădure, când e lună plină, și-i arată de ce este el în stare (să facă looping-uri, să stea agățat de creangă cu capul în jos etc). Povestirea în versuri are ritm, aliterație, umor. 3) Una din jucăriile preferate, de noi meșterite a fost un liliac indigo.  4) Liliacul indigo era invitat special la teatrul de păpuși. 5) Imagina povestiri despre lilieci. De pildă, despre un liliac a cărui artă culinară nu era apreciată de semenii lui (nici nu e de mirare, avâ

Lorelai era micuță - de 1 an și câteva luni - simpatică și minionă, rostea primele cuvinte și mergea cătinel.  Eu tocmai implinisem 32 de ani și plecasem câteva ore de acasă. La Mall, să mă catadorisesc cu un palton - un parpalac, cum i se mai zice prin unele părți.  Nu mi-a venit chiar ușor să mă desprind de lângă Pui de om, dar m-am bucurat să umblu de una singură prin mall, după palton. Până la urmă m-am hotărât pentru un pardesiu bleumarin, din stofă groasă, cu butoni metalici. Cadoul meu aniversar. Și totuși nu acesta a fost adevăratul meu cadou memorabil... Ci primirea de care am avut parte la întoarcere.  Am deschis ușa și acolo în hol m-am pomenit cu Lorelai - cu un zâmbet pe toată fața, cu ochișorii sclipind de încântare, cu brațele deschise. După un moment de emoție s-a repezit la mine și m-a îmbrățișat tare - cu mâinile, cu picioarele, cu gura, cu tot trupușorul și suflețelul ei. Și acesta a fost cel mai frumos dar, de care îmi amintesc și acum, zece ani mai târziu.  Pardesi

Am fetiță școlăriță, cu premiu și coroniță.  Lorelai ea se numește; mami mult o mai iubește. Azi a fost serbarea de sfârșit de clasa a V-a - cu emoții, bucurie. Lorelai a purtat o rochiță roz cu buline și cerceluși argintii. O coroniță din crizanteme albe i-a împodobit căpșorul. E încă un copil, dar în trăsături și ținută se întrevede domnișoara de mâine. Înainte de serbare copiii s-au adunat sub un nuc. La un moment dat Lorelai chiar a jucat un pic fotbal și a marcat un gol. După festivitate s-a dus în parc cu alți colegi. Ziua s-a încheiat la prietena ei Anto cu jocuri și pizza. Cu această ocazie am răsfoit împreună cartea Coronița de la editura Signatura. Este o carte cu ilustrații superbe și cu un mesaj pe măsură. Un copil se gândește la toți colegii lui. Concluzia? Fiecare elev merită să primească o coroniță pentru că fiecare are o calitate, o trăsătură de caracter demnă de apreciere. La sfârșit, învățătoarea vine cu brațele pline de flori pentru a împleti coronițe tuturor copiilo

  Anuța la 1 an și 6 luni este: autentică adorabilă aventuroasă curajoasă curioasă isteață haioasă impetuoasă intempestivă jucăușă (ne)îndemânatică mâncăcioasă   mușcăcioasă (tot mai rar) plină de energie pofticioasă poznașă prietenoasă scotocitoare scumpă foc supărăcioasă (uneori) veselă vioaie zâmbăreață zglobie zvăpăiată   Cuvântul ei preferat: COCO (papagal și, prin extensie, toate păsările) Cuvântul cel mai des folosit: DAMI! (lăptic de la mami) Abilități: recunoaște și arată părțile corpului, înțelege multe cuvinte și comenzi, învață foarte repede chiar dacă nu i te adresezi, prinde cuvinte din zbor (ex, îi spuneam lui Lorelai că piesa mea favorită la șah este căluțul negru; mai târziu când am folosit cuvântul mi-a adus piesa de șah); ne imită în comportament: încearcă să se îmbrace, mătură și șterge praful (desigur, în felul ei copilăros), "citește", aduce pantofiorii și cere să o duc la ATA-ATA (uța-uța). Plăceri d