Primii pași cu Anuța
La 1 an Anuța drăguța mergea încă de-a bușilea (cu o viteză uimitoare) și se ridica în picioare.
La 1 an și 1 lună a făcut 5 pași mărunți. Tare scumpă, atentă, încântată. Uneori stătea pe gânduri dacă e o distanță scurtă sau prea lungă pentru a se aventura în mers biped. "Da, parcă de la pat la scaun, merge" - părea să gândească.
Copiii când deslușesc taina mersului pășesc plini de încântare și își țin pieptișorul în față, mândri și curajoși.
La 1 an și 2 luni Anuța noastră merge mai mult în picioare decât de-a bușilea - merge ca o rățușcă, exclamând de încântare, când susținându-se de un perete, când cât pe ce să pice în față. Și uneori chiar pică, dar pe dată se ridică sau o ia repejor de-a bușilea.
De cele mai multe ori e pe urmele pisicuței Peti sau aude un zgomot și își spune pesemne că în altă încăpere e rost de distracție. Și mâncarea o tentează și se ține scai după tine dacă te-a ginit că ai ceva comestibil în mână.
În parc o iau de mânuță și parcă nu-și mai încape în piept de bucurie să meargă și ea ca alți copii - mai ales când destinația este toboganul brâm-brâm.
Ca și la Lorelai, mami e mândră să meargă de mână cu fetița ei. Mă bucur de aceste momente și de sentimentul ei de încredere. Mi se pare atât de frumos să însoțești primii pași ai unui copilaș, să îi citești expresiile de pe chip, să chicotiți împreună de bucurie. Dar din dar se face Raiul, iar aici raiul este zâmbetul fericit al unui pui de om.
Copilărie fericită, pui de om! Ai alături o mamă care te iubești până la stele și dincolo de ele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu