3 momente magice cu bebelușa Lorelai

                               

Este greu de descris în cuvinte amalgamul de sentimente pe care ni le trezește un bebeluș abia venit în familie: iubire, încântare, fascinație, mândrie, grijă, ușurare, adorație chiar - toate în același timp. Bebelușul micuț, frumos și gingaș pare un miracol. Ai vrea să-l strângi tare la piept, dar te mulțumești să îl iei în brațe delicat, ținându-i cu grijă căpșorul.

Ziua când am adus-o pe Lorelai acasă ne-a rămas adânc întipărită în sufletul nostru de tineri părinți. În cameră erau flori, totul era atent pregătit și la îndemână, piesa de rezistență fiind pătuțul din lemn decorat cu un carusel în culori vesele.

Lorelai dormea încă în sistemul transportor, un fel de băgăjel care părea mare pentru un bebe așa de mic, de doar 2,5 kg. Arthur era foarte emoționat și îngrijorat că bebelina nu scoate niciun sunet. Desigur, bebelușa era bine, doar adormită, și avea să dea glas în curând dorinței de a bea lăptic.

Bebelușii surâd prima dată pe la 6 săptămâni. Este un zâmbet atât de minunat, gingaș și radiant, că ai vrea să oprești clipa. Peste timp, zâmbetul lui Lorelai a îmbrăcat și alte nuanțe: zâmbet ghiduș sau șăgalnic, energetic și înviorător sau, din contră, visător, zâmbet de explorator - de bebe pus pe fapte mari, zâmbet de izbândă, surâs abia mijit ca de Giocondă sau, dimpotrivă, zâmbet larg, cu gura până la urechi. Dar mereu zâmbetul bebelușesc este plin de candoare. Chiar și peste ani amintirea acelui zâmbet îmi luminează sufletul. Ca o particularitate, spre sfârșitul primului an de viață Lorelai se trezea dimineața cu zâmbetul pe față, iar apoi în chip de salut spunea: h(am).

La trezire bebelușa Lorelai era fascinantă de privit, un spectacol viu care contrazice imaginea bebelușului static: se întorcea în somn, își mișca buzele ca și cum ar suge, ba deschidea un ochi, ba se întindea, un surâs fugar (o grimasă) i se ivea pe chip, mișca un picioruș, o mânuță ieșea de sub păturică, iar deschidea ochii pe jumătate, doar pentru a-i închide la loc și a se întoarce pe cealaltă parte, după încă o tură de mici mișcări și grimase, în sfârșit se trezea. Un preludiu animat al trezirii -  și asta chiar din primele săptămâni de viață. Cine ar fi crezut că trezirea poate fi un spectacol atât de plăcut privirii?

Între timp Lorelai a crescut și clipele magice au continuat să se succeadă - dacă aceste clipe ar fi mărgele și le-aș înșirui pe un fir aș meșteri pesemne un colier lung și minunat.