Am două minuni în viața mea


Ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Pe fruntea mea scrie MAMĂ. 

Parcă mereu mi-am dorit să am copii, cel puțin doi pentru că am crescut cu un frate - sau măcar să fiu prezentă în viața unor copii. În facultate mă jucam cu copilași de la orfelinatul de pe lângă Ordinul Maicii Tereza.

Eu și soțul meu Arthur am devenit părinți în 2010 când s-a născut Lorelai. Prima noastră fetiță a dormit de la început 5-6 ore legat noaptea, se juca și singurică si părea că nu știe să plângă nici când se lovea, i-au plăcut mult supele cremă și îi plac și acum. Cu așa o fetiță nepretențioasă, nu e de mirare că am tradus 2-3 cărți în primii ei ani de viață. 



Pe măsură ce a crescut, lui Lorelai i-a plăcut să vorbim în germană, să meșterim și să mergem împreună la tot felul de ateliere de teatru, pictură și literatură. Așa am întâlnit oameni minunați care fac cu pasiune lucruri frumoase pentru copii. 

Timpul a trecut, bebelușa mea a crescut și a devenit o fetiță de 10 ani plină de energie și sociabilă. Mereu și-a dorit un frățior sau o surioară și dorința i s-a îndeplinit acum câteva luni când s-a născut Ana-Maria.









Să înceapă poveștile despre două fetițe mult-iubite.

















Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revenirea la serviciu - cu Anuța la 1 an și 11 luni

Imagine
Am revenit la serviciu într-o frumoasă zi de octombrie - de octombrie auriu - azi, când scriu, e noiembrie ruginiu. Prima zi la birou a fost marcată de regăsiri și de întalnirea cu colegi noi. Firește, o parte din gândurile mele s-au îndreptat spre Pui de Om. Tati și buni însă au ajutat-o pe Anuța să nu-mi simtă lipsa ducând-o în parc și antrenând-o în tot felul de jocuri. Am avut emoții, dar programul de la serviciu (part-time de 6 ore și în home-office, cu o zi de mers la sediu pe lună) și sprijinul familiei au înlesnit întoarcerea mea.  Mai precis, avem o rutină mami - buni - Anuța.  Dimineața sunt cu Anuța la trezire, îi pregătesc micul dejun pe care îl servește cu mine sau cu buni. Își îndeplinește cu destoinicie rolul de alarmă bebelușească trezind-o pe Lorelai.  Citește cu buni și se joacă în casă până pe la ora 11. E de altfel studioasă, îi place să răsfoiască în voie cărticele și să i se citească. Seamănă cu mine și-mi aduce aminte de Lore mică, tot așa de receptivă.  La un mo
Citiți mai multe

Prima zi de școală - Lorelai

Imagine
Am avut atâtea emoții legate de prima zi de școală a lui Lorelai, încât mi-am exasperat chiar și copilul. "Mami, așteaptă și tu să merg o zi la școală și vom vedea dacă îmi place sau nu." Pentru a debuta cu încântare, am preluat o tradiție școlarească din Germania: Copiii primesc în prima zi de școală un cornet din carton imens și viu-colorat cu rechizite, dulciuri,  joculețe și alte surprize. Am pus în cornetul mare de un metru rechizite haioase: o gumă-pirat cu creioane pe post de picioare, o ascuțitoare verde în formă de pubelă, seturile de creioane și de carioci (stiloul totuși nu, mai ales că a fost cam scump), un CD în germană cu o poveste despre prima zi de școală a unei fetițe, câteva ciocolățele Kinder și alte mici surprize luate dintr-un magazin cu articole de petrecere. Cu întrebarea mea dacă îți place școala, am ignorat că relația cu tot ce înseamnă școala (profesori, colegi, materii, calificative, note, premii) este un proces. Lui Lorelai i-a plăcut la școală de
Citiți mai multe

Grădinița cu flori și cu multe culori

Imagine
Anuța a venit acasă, m-a privit în ochi și a spus serioasă:  - Mami, este primăvară. - Da, mami? - Da, știu de la grădiniță. Și, într-adevăr, la grădiniță a învățat despre primăvară prin joc. Copiii au "studiat" minunatele zambile, au dansat și au întâmpinat cu cântece venirea primăverii.  Mărțișoare meșterite din boabe de porumb, o lalea pictată, versuri care-ți merg la inimă:  "E ziua ta, mămico.  În dar ți-am adus inima.  Și, crede-mă, mămico,  un dar mai frumos nu se putea." E primăvară senină în grădinița cu flori. Boboceii se deschid către soare, în pastelate culori.
Citiți mai multe