Viața de familie cu copiii Lorelai și Ana-Maria

Anuța confundă pisica cu cățelul - amândoi sunt ham - o ofensă la adresa pisicuței Peti. Toate păsările sunt Coco (nume de papagal).  Te păcălește că are 2 ani, deși are unu. Așa a reținut ea de la copiii din parc.  Se bucură la vederea lunii strigând veselă "luna, luna". Uneori însă strigă "luna" și la... felinar, cu condiția să fie rotund. O întrebi care-i ananasul și-ți arată nasul. A văzut într-o cărticică o cârtiță cu ochelari și a zis MAMI. Am ochelari, dar... o cârtiță? Sau poate e o mami-cârtiță suferind de miopie. În paranteză fie spus, Lore mică zicea mami pentru Albă-ca-Zăpada. M-am bucurat că până la 1 an și 4 luni i-au ieșit toți dințisorii și patru măseluțe regulamentare. Dar, surpriză, la 1 an și 8 luni i-a mai ieșit un dințișor. Anuța are dinți supranumerari.  Spune dodo pentru nani în franceză, înțelege sensul și contextul, dar pronunță cuvântul ca la pasărea dodo. E tare dulce. Desenează pe suprafețe neconvenționale (faianță, podea, perete, propri

La 1 an și 8 luni, Anuța nu a fost ferită de suferințe și dureri. Povestea ei merită un locșor pe raft lângă "Suferințele tânărului Werther". Dar când ești așa de mic, din fericire, nu cazi pradă melancoliei și trăiești fiecare clipă din plin.  În primul rând, este o adevărată provocare să o aduci acasă din parc. La dus, toate bune și frumoase, la întoarcere e jale. Îi ofer apă și fructe, îi pun o melodie și îi vorbesc - acasă să o ademenesc. Apoi îi lipsește mereu unul din noi - strigă după mami când e cu tati. Se joacă cu mami și brusc vrea să fie și tati în preajmă. Pe scurt, ne vrea la pachet, ceea ce de regulă nu se întâmplă. E o scumpă cum strigă: "mami, mami" și "tati, tati" cu vocea ei de rățușcă. Unul din cuvintele-cheie ale lunii este "biba". Un băiețel a mușcat-o în parc lăsându-i o urmă adâncă pe mână, un  cerculeț cu amprenta dințișorilor lui.  Anuța ia o carte ilustrată despre copii, o răsfoiește până ajunge la o imagine cu un copil

La primul copil burtica mea a fost mică, aproape nesesizabilă până la 5 luni, "sportivă" și grațioasă. Nu mai beam cafea și mă așteptam ca acest mic amănunt să mă dea de gol, dar colegii nu m-au bănuit de graviditate. Mergem cu tramvaiul 41 la serviciu - niciodată nu mi se oferea un loc și eu eram prea timidă să cer.  Nu aveam pofte, cel mult, Arthur avea uneori pofte - motiv de amuzament pentru noi (o dată a avut poftă la 12 noaptea de Mac - total atipic pentru el, se hrănește sănătos). Îmi amintesc că am băut cu plăcere toată vara apă minerală, sigura care-mi astâmpăra setea, și mi s-a părut minunată pâinea cu unt și miere servită la micul dejun în ziua petrecută de noi la Prejmer. Gluma mea favorită era: "Vara asta se poartă burta." Până la sfârșitul sarcinii mi-am putut lega singură șireturile. În ziua în care am născut am mers 4 stații pe jos. Uitam că sunt însărcinată și alergam după tramvai. Și Arthur uita: într-o seară m-a îndemnat să mă duc a doua zi la pia

Mă grăbesc să scriu despre ou cât încă Anuța nu rostește întotdeauna corect cuvântul: oo, au , oau , uou , ău , rareori  ou .  Iată primul cuvânt din sfera culinară pe care Anuța l-a reținut. Nici nu e de mirare - doar i l-am servit destul de des! 😃 Când era la o vârstă subunitară, îi puneam gălbenuș în castronel (cu iaurt și avocado, cu spanac și mămăliguță sau cu cartof dulce) și rosteam Ou cu buzele rotunjite în formă de... 🥚 La 1 an și 7 luni - Anuța cere cu vocea ei de rățușcă să-i dau ou la micul dejun. Se înțelege, îl recunoaște în farfurie indiferent de forma în care se prezintă: ou fiert, ou-ochi sau omletă. Una din cărțile ei preferate este o carte cu clapete sub care se ascund ouă colorate. Are și o cărticică senzorială cu o rotiță cu modele de ou și decupaje. Învârtind rotița, ies la iveală varii modele de ouă cu steluțe, inimioare, buline, cifre și dungi. În preajma Paștelui ne-am jucat de-a căutatul ouălor, pe care le strângea în coșuleț. Mi-era așa drag să o văd pe p